“Suntem prea buni pentru cei din jur”.Am auzit si am sa mai aud de foarte multe ori lucru asta. L-am auzit la Varu, la Vali si in discutiile mele cu Pitic . Am ajuns la un punct de saturatie in care trag de mine sa devin INDIFERENTA. Prea putini merita, prea putin intorc la fel cum eu le intind..m-am saturat si am ajuns sa zic ca nu mai vreau sa aud, sa vad si sa stiu. Vreau sa fiu rece, vreau sa nu ma mai atinga ce ma atinge, vreau sa nu mai fiu atat de sensibila chiar daca stiu, prin asta ma diferentiez fata de ei, totusi nu mai vreau sa le port si sa le simt. Am invatat sa tac si sa le pastrez doar pentru mine, rau am facut..inainte urlam in gura mare si nu raspundeam prin tacere, acum doar fac pe indiferenta insa mint afisand un zambet, sunt mai mult decat falsa uneori. Nu-mi place..vreau altceva, m-am saturat de rautate, de priviri lungi si patrunzatoare. As inchide ochii sa nu le mai vad si mi-as tine urechile astupate sa nu le mai aud, fara sa vreau, le vad si le stiu..le simt. Daca intr-o zi bagam mana in foc pentru unii oameni, acum nu o mai bag nici pentru mine. Ma simt folosita, ma simt calcata in picioare, si de cine? de prieteni. Vina tot a mea e, ca nu stiu sa-i aleg, nu stiu care imi apartin si care sunt de forma, care merita un salut si care nu, imi pasa de toti si de toate. Insa am luat o decizie, tai si spintec pana la finalul ei..daca cedez ma dezamagesc pe mine, ii scot, ii scuip, le ignor existenta fara sa dau nici cea mai mica explicatie. Doar ce a inceput anul si sper in mult mai mult decat in cel precedent, mult mai mult din partea mea pentru mine. Ii numar pe o singura mana pe cei care raman, restu se duc..se duc unde s-au mai dus si altii pe care i-am iubit si i-am vrut aproape. Sufar de o boala, de boala oameniilor, afectiuni, atentiei..am asteptari mari de la cei ce eu le-am dat si eram in stare sa le dau si viata din mine. Ce inseamna asteptari mari? nu sunt mari, o vorba buna, o intrebare banala: ” cum esti?”..o mana, un umar si sa-i simt de partea mea nu contra mea cum mi-au demostrat-o acum, de m-au facut sa iau decizia asta, sa nu ma caute doar cand ei au nevoie de liniste sau de vrun bun material. Sunt curioasa de reactia lor cand vor realiza ca nu mai sunt, am mai facut o singura data, mi-a fost greu o saptamana sau doua insa dupa am trait atat de linistita trei luni pana sa nu las dracu sa-mi intre iar in casa. E simplu..fug si tac, le iau cu mine dar nu ma mai intorc. Am obosit, sunt prea dezamagita de voi…sunt chiar scarbita.