N-am mai scris nimic in ultimele zile, sesiunea, colocviile si burta pe carte, sub perna. As vrea sa zic ca-s copil istet, ca sunt multumita de notele mele de pana acum, insa nu pot. De mine sunt multumita, am muncit foarte mult, poate chiar cel mai mult dintre toate dar n-am norocul si nici aprecierea necesara ca sa i-au notele care le merit. Stiu, aprecierea se castiga dar m-ai stiu si ca se intampla multe lucruri prea incorecte. Am un 8, trei de 9, si doi de 10..si acuma o sa-mi spune-ti ca sunt note mari, nu sunt note mari deloc pentru ca nu s-au luat note sub 8 la noi..si nu sunt mari la cat efort am depus. Am calculat orele dormite, in patru zile am dormit maxim 15 ore, restul cu nasul in carte si cu pixul pe foaie. Cum sa nu fiu dezamagita cand pe mine ma dor ochii cand ies la lumina, ma dor oasele si toata carnea de pe mine de la atata oboseala, sa nu va mai zic de durerile de cap si lupta cu rabdarea iar cand ma uit in jur si vad cum altii au deschis cartea din greseala de doua ori, ca au citit printre randuri si au note la fel, sau chiar ma mari..cum? Nu-mi explic, chiar nu pot. N-am noroc, nu e destul atat..as vrea sa ma motiveze lucrul asta, sa invat mai mult dar simt contrariul. N-as mai pune mana pe nici o carte, le-as lasa acolo la cat sunt de dezamagita. Am nevoie de o motivatie, am nevoie de “acel ceva” sa nu renunt. Am sa-l caut sper doar sa-l gasesc si sa nu raman cu gustul amar,  sa arunc departe  tot gandu asta negativ. In curand apar si examenele scrise, acolo se va face diferenta…”vor veni vremuri mai bune”..

*Si ce daca doare? Si altele au durut.*