Si cine imi face ziua..

Cine? un el care s-a numit banatean, si unde imi face ziua? in fata portii..si de ce? pentru ca s-a ivit in drumu meu..si pentru ce? el cauta o casa unde a stat in chirie la o batranica, in curte a treia casa pe stanga asta fiind acum cinci ani, chirie din cand in cand se exprima el si gesticula cu degetul mijlociu sa-i inteleg eu “secretul”, fac pe proasta, copilul inocent din mine si rusinat de situatie (radeam deja, dar nu aratam, presimteam scena urmatoare). Si nu tace omu, de ce? pentru ca vroia raspunsu de la mine, unde sta batranica lui ca el are nevoie de camaruta aia in care statea el in chirie din cand in cand. Si ii spun ca la poarta asta e imposibil, stau de cand m-am nascut si nu exista nici o casa a treia pe stanga, insista si spune verde in fata, incerc sa-l citez: ” si acuma sa-ti spun drept, ca doar sunt banatean, ma mai duceam la batranica asta si ii dadeam cate cinci lei si ma lasa sa f*t ce aveam la vremea aia, intelegi?”..ii raspund promt fara sa-mi dau ochii peste cap ca “vai” ce a indraznit sa zica omu, o normalitate in fond si la urma urmei, rasa pura barbateasca..si ii spun din nou, nu aici, incercati mai incolo, incercati sa va aduceti aminte numarul exact altfel n-am cum sa va ajut sa va gasitit batranica la care ati stat in chirie din cand in cand pentru a f**e ce prindeati. Intr-un sfarsit a inteles ca nu pot sa-l ajut, a mai pus o intrebare pe fuga daca mai sus exista vrun bar mai select, la fel de repede i-am raspuns si eu ca “da”..cu pasi grabiti si cu capul indreptat spre inainte spune ultimele cuvinte, ma duc poate prind si eu sa f*t ceva. Radeam de una singura, si nu stiam ce reactie si ce sa adun din povestea asta, ramane o enigma insa chiar mi-a facut sfarsitul zilei foarte surprinzator, se duce ca poate prinde si el ceva sa f**a, perfect.

Roata e un cerc indiferent cat vrem sa o construim de patrata..

Am inceput sa realizez ca timpul le rezolva pe toate, cat de greu si ce tarziu..bine ca macar acum, exista posibilitatea sa nu se intample niciodata. Toti oamenii care intr-o zi te injura se intorc inapoi, toti care intr-o zi te dezamagesc ajung sa-ti ceara iertare direct sau indirect prin diferite intermedii. Pacat ca prea tarziu, dupa ce raspunzi cu indiferenta la indiferenta lui se trezeste ceva in el ce in tine a surzit in timpul luptei cu indiferenta. Cuvintele lui ajung sa fie o bataie de vant in jurul activitatii mele, sa nu ma palpeze, sa nu ma atinga sa fie parca nu ar fi. Si nici de-as vrea sa intorc capul inapoi nu pot, nu mai vreau, ce a trecut sa-i apartina doar trecutului singura legatura cu prezentul sa ramana influentele, invataturile. Toate rotile sunt in forma cercul, se tot invart, azi putin, maine mai putin pana ajung sa se intoarca in favoarea mea…si n-am crezut, pentru ca desenul rotii era atat de patrat insa azi ma contrazic, era o imagine eronata, era o schita total gresita, adevarul era altul. Si salut, ajut dar nu mai simt..e indiferenta in toata puterea cuvantului. Acum sunt ca un cub de gheata, patrat asa cum vroiati voi sa construiti roata..si zambesc, rad, traiesc..ca indiferenta fata de indiferenta e o lege stricta pe care n-o mai incalc. Nu-i nici usor sa fi indiferent, nu-i usor sa nu mai fi sensibil cand altadata erai un izor al sensibilitati, nu-i usor sa treci cu vederea si sa nu patrunzi in nimic, pentru ca nu simti. Si n-am mintea mai ingusta, e tot atat de larga si fara nici un inteles..doar ca nu mai plange nimic in jurul meu, nici cand ploua, nici cand ma injuri, nici cand arunci cu scrumiera sau sticla dupa mine. Azi sunt ceea ce vreau, sunt cum vreau..mi-am urcat stafeta mai sus si am scuipat in urma fara regrete. Nu-ti fa roata patrata ca se intoarce…