Cine? un el care s-a numit banatean, si unde imi face ziua? in fata portii..si de ce? pentru ca s-a ivit in drumu meu..si pentru ce? el cauta o casa unde a stat in chirie la o batranica, in curte a treia casa pe stanga asta fiind acum cinci ani, chirie din cand in cand se exprima el si gesticula cu degetul mijlociu sa-i inteleg eu “secretul”, fac pe proasta, copilul inocent din mine si rusinat de situatie (radeam deja, dar nu aratam, presimteam scena urmatoare). Si nu tace omu, de ce? pentru ca vroia raspunsu de la mine, unde sta batranica lui ca el are nevoie de camaruta aia in care statea el in chirie din cand in cand. Si ii spun ca la poarta asta e imposibil, stau de cand m-am nascut si nu exista nici o casa a treia pe stanga, insista si spune verde in fata, incerc sa-l citez: ” si acuma sa-ti spun drept, ca doar sunt banatean, ma mai duceam la batranica asta si ii dadeam cate cinci lei si ma lasa sa f*t ce aveam la vremea aia, intelegi?”..ii raspund promt fara sa-mi dau ochii peste cap ca “vai” ce a indraznit sa zica omu, o normalitate in fond si la urma urmei, rasa pura barbateasca..si ii spun din nou, nu aici, incercati mai incolo, incercati sa va aduceti aminte numarul exact altfel n-am cum sa va ajut sa va gasitit batranica la care ati stat in chirie din cand in cand pentru a f**e ce prindeati. Intr-un sfarsit a inteles ca nu pot sa-l ajut, a mai pus o intrebare pe fuga daca mai sus exista vrun bar mai select, la fel de repede i-am raspuns si eu ca “da”..cu pasi grabiti si cu capul indreptat spre inainte spune ultimele cuvinte, ma duc poate prind si eu sa f*t ceva. Radeam de una singura, si nu stiam ce reactie si ce sa adun din povestea asta, ramane o enigma insa chiar mi-a facut sfarsitul zilei foarte surprinzator, se duce ca poate prinde si el ceva sa f**a, perfect.