De prin copilarie

Cu forta sau nu, o sa-mi aduc aminte de copilarie acuma. Nu sunt foarte mare ca sa dau multi ani inapoi, o sa-mi fie usor, cred.

Primele batai
Eram foarte, foarte mica..dormeam inca in patut pentru copii. Anca, statea si ea langa mine, o chinuiam, o bateam si tot eu urlam uneori chiar reuseam sa si plang, fals. Cand venea mama sau tata, o certau tot pe ea ca de ce ma bate, nu o credeau cand zicea ca nu ea. Intr-o zi, ne-a pandit bunica si a vazut tot ce se intampla, au, au ce mi-am mai luat atunci, nu am mai jucat rolul asta.

Pisicile
Toti vecinii mei aveau pisici, iubeam pisicile chiar le adoram dar aveam o problema, nu stiam sa le mangai frumos, nu stiam de ce niciodata la mine nu torceau, la toata lumea faceau grrrrr la mine nu. Pai normal ca nu faceau daca eu in loc sa le mangai frumos le tineam de cap si mai ca nu trageam blana de pe ele, fugeau tot timpu si le tineam de coada doar sa le mangai in stilul meu ca poate, poate ajungeau sa faca grrr si la mine.

Zvon

Pritenul nostru Vali s-a pus pe fapte mari si a inceput sa scrie, “ti-a venit mintea la cap”, il citez pe Pitic si dau mai departe ..Lolo, te vrem si pe tine deci te rog hai si tu printre noi.

Somthing special..

Arta,talent. Sunt doua cuvinte mici ca sa caracterizez copilul si mana care a creat aceste doua portrete. Nu mi-a placut niciodata ideea de a ma vedea pe o coala alba, eu sa stau  iar cineva sa schiteze chipul meu pe o foaie. Sunt facute dupa poze dupa cum se vede, deci n-am stat, am fost doar surpinsa cu ele, primul nu e terminat, urmeaza sa-l termin eu (glumesc, asa ar vrea copilul insa daca pun eu mana in el, il distrug). Imi plac foarte mult, imi plac pozele iar desenele si mai mult..ma definesc. Multumesc frumos .

La Multi Ani.

A mai trecut un an, m-am gandit sa scriu si eu ultimul post pe anul acesta uradu-va “La Multi Ani” si un an mai bun, mai plin, mai pozitiv, mai optimist, mai implinit. Distractie deseara langa toti oamenii dragi, strange-ti tare in brate si treceti anu cu ei acolo, aproape.

Stai..3 secunde

Am auzit melodia in premiera, acum doua luni. Era mult prea trista ca sa-mi placa pentru momentele care le traim. Acum imi place..

Un cuvant.

De mai bine de o saptamana ma chinui sa-mi gasesc cuvantul preferat. Mi-a dat cineva bataie de cap cu o  intrebare: ” Care e cuvantul tau preferat?”..pe moment am raspuns in gluma : ” Din mii de cuvinte tu ma pui sa-mi aleg unu?”.  In scurt timp am revenit la intrebare si chiar mi-am pus creierasu in miscarea in cautarea cuvantului. Am gasit o groaza de criterii sa-l gasesc, cuvantul poate sa faca parte din mine sau nu, poate sa-mi placa compozitia lui sau pur si simplu sensul sau puterea lui, prestatia. Nici cum nu reuseam sa-l gasesc, l-am intrebat pe Pitic si mi-a raspus repede, asa ca nu mi-a prezentat nici un interes sa intru in subiect mai mult ca sa-mi dezbat dilema. Vali in schimb, a prezentat mai mult interes :

anda: i-a spune-mi tu mie cuvantu tau preferat
skiperskipeer: cuvantul meu preferat?
skiperskipeer: pai am mai multe
anda: unu singur vreau
skiperskipeer: believe
skiperskipeer: de ce ma intrebai de cuvantul meu preferat?

Familia Chris.

Daca tot am ajuns la animalute, sa va prezint si minunatiile mele. In noaptea de craciun a nascut catelusa mea, a facut sanse puiuti dar doi au murit din cauza ca e prima oara mamica nu a stiut sa aiba grija de ei, i-am hranic cu biberon mic,i-am incalzit pe calorifer sau in palma cu paturica mica. Nu stia sa ii fereasca de frig si nici sa-i hraneasca. Acum cei patru sunt scapati de orice pericol, s-a mai invatat cu ei si a devenit mamica mai grijulie. Sunt atat de scumpi si de frumosi. Pe toti ii cheama Chris, nu stiu sa-i diferentiez din poze sa va zic care cum sunt. Cand mai cresc putin am sa va spun mai exact. Daca dorinti cumva vrun lup si promiteti ca aveti grija de el, cu cea mai placere. Vreau sa imi pastrez unul pentru mine, sa am jucaria mea, nu mi l-am ales, am sa-l las pe el sa ma aleaga pe mine.

Broscuta..

Trebe sa va fac cunostiinta cu broscuta..nu mai stiu cum il cheama, eu l-am alintat Emo. De ce? Locuieste intr-un lighean mic si tot ce face e sa-si numere zilele care le mai are de trait. Cu siguranta a incercat sa se sinucida insa nu are cum, oricat ar da cu capusorul sau s-ar chinui sa evadeze nu are nici cea mai mica sansa. E a Oanei, am vrut sa o inchid pe ea in baie doua zile, sa-i dau de mancare acolo si din cand in cand sa-i mai dau drumu si pe coridor, sa-i sting si aprind lumina cand am chef, sa vada ce frumos e. Am sa insist pana o da undeva sa-i usureze viata cat de cat. Mi-a fost mila, cand treceam pe la baie purtam un dialog cu Emolica si ii promiteam ca il ajut. As interzice cresterea animalelor daca nu avem conditiile necesare de a le face fericite. Deci el e Emolica, e scump, a stat la poze si nu s-a speriat de blit.

*Si ce daca doare?Si altele au durut*

..drumul spre casa.

Toate drumurile duc spre casa. Dupa cateva zile in Aiud si o vizita scurta dar consistenta la cluj m-am intors inapoi spre casuta. Multe bune cateva rele, exista o balanta totusi..bune-rele.

I-am cunoscut familia Oanei, parinti exemplu, mi-a facut placere sa stau, vorbesc si chiar sa locuiesc cateva zile sub aceelasi acoperisi cu ei. M-am simtit mandra cand au inceput sa-mi zambeasca, caldura primiri lor mi-a lasat un gust placut, de fiecare data am sa accept orice invitatie din partea lor. Oana, a fost o scumpa. Putin pierduta la inceput cand se chinuia sa fie cat se poate de draguta si sa-mi ofere tot ce am nevoie insa am adus-o repede in starea ei naturala.

Incep plimbarile.

Astazi la 15:15 ma asteapta trenul prin Gara de Nord sa ma duca pana in micul orasel ardelenesc Aiud. Am mai fost dar doar in trecere. I-am promis colegei mele Oana ca am sa ma duc sa-i cunosc locurile natale, prietenii, parintii, lumea ei. Am putine emotii, atata lume noua, sunt timida la inceput, tacuta si destul de pierduta, sper sa trec repede peste etapa asta, vreau sa fie frumos si bine.Asa ca va doresc zile cat mai bune si sa ne revedem cu bine. Nu stiu cand ma intorc, niciodata nu stiu, cand plec e posibil chiar sa ma marit pe undeva, mama a plecat dupa paine si a fugit cu tata in lume, am pe cine semana..:)). Sa ne revedem cu bine.

*Si ce daca doare? Si altele au durut*