Alexandrina Hristov

Am descoperit o artista noua, defapt, mi-a cam fost recomandata. E fenomenala gagica, versuri, linie melodica (predomina pianul), un gen nou de muzica dar cred ca imposibil sa nu placa oricarui ascultator. Doar ascultand iti poti imagina cat de sensibila, pura si feminina poate sa fie. A fost  sambata seara in timisoara si n-am vrut sa ma duc (regret) dar data viitoare n-am sa mai pierd ocazia. Imi povesteau cum uita versurile si iesea cu atata originalitate din mica problema. Incercati :

Anunțuri

Clientu meu, stapanu meu.

Toti avem te miri ce probleme pe care le intalnim in fiecare zi si ne lasa putin „marcati” sau pur si simplu invatam ceva din ele. Ieri, am fost in oras prin gerul de afara, plimbare prin centru ca toti cetatenii sa respiram si sa ne lasam ochii furati de imaginile orasului in prag de sarbatori. Ne-am strecurat intr-un mic local, am baut un ceai, vin fiert si am pus seara la cale. Am tras o fuga pana in mall sa ne cumparat un joculet, scrabble. Andrei ne-a facut si de papa niste paste superbe si sa-l citez „esti nebun? superbe”.

Bun, din mall ne-am gandit sa luam un taxi ca ne cam saturasem de frigul de afara, plin de lume, coada ca la paine si lapte pe vremea lu ceasca aproape chiar bataie pe ele. Apar pe rand si tot fura cate un client, se opreste unu si la noi, deschide usa Andrei si taximetristul nici buna seara, nici dute mai incolo..”unde mergeti?” la care Andrei :  „nici nu mai mergem pentru ca ne-ati intrebat unde mergem”, paf cu usa(nu pot sa descriu mimica fetei, dar foarte sictirit si cu scarba). O reactie de nota 10, asa nu se fac bani, uitam de regula : clientu meu, stapanu meu si asta din cauza ca orice om se poate face taximetrist.

De ce iei nu sunt supusi la un examen, la un test de un bun simt si de respect elementar ? Au si ei nevoie de niste mici reguli care sa le fie impuse pentru ca ei traiesc din banii nostri nu noi din a lor si ar cam trebui sa ne tina aproape de ei nu sa ne fie scarba cand ne urcam intr-un taxi.

Lolo..:)

Mi-am promis ca in fiecare zi de lucru am sa scriu cate un post, si primul, primul, chiar primul e despre Lolo. Cine e Lolo? Ea.

De ce Lolo, pentru ca atunci cand merg cu ea in masina (o singura data am fost), ea fiind la volan imi da o stare de agitatie, atunci cand stau de vorba cu ea(o singura data am stat de vorba doar noi doua) imi place, atunci cand iesim in oras fumeaza excesiv de mult, bea multa cafea..fara vicii am fi niste roboti, o inteleg.

Lolo, lucra cu copilasii, e asistent social, are rabdare cu oamenii, e sociabila, e cateodata chiar ea in sine ei un copil pe care iti vine sa-l prinzi de obgrajori pentru ca e scump. Lolo uneori e dificila(ca orice om), se ridica si pleaca cand ti-e lumea mai draga fara ca sa intelegi de ce a facut-o dar are o calitate mare, a doua zi e tot ea.

O cunosc de 2 ani de zile si e unul dintre oamenii care poti sa-i numesc pe „filmu” meu. De la o vreme sunt atat de putini, ii numar pe degete si imi ajunge o mana. De asta am scris azi despre Lolo, e unul dintre acei oameni care ma fac sa ma simt eu si pot sa fiu eu.

Again :)

Pentru a nu stiu cata oara parasesc coltul meu de blog si revin. Totusi, bine ca revin..:D