Sunetul vietii..

Cine a zis ca viata nu are sunet, nu a ascultat niciodata..

Pasii facuti pe tocuri intr-o liniste deplina.

O rasuflare a unui sportiv dupa un meci cu ambitie

O inspiratie profunda

Sfaraitul unui gratar in mijloc de vara

Aripile unei pasari care tocmai incepuse sa zboare

Tramvaiul care cateodata ne da o durere de cap infioratoare

Alarma de dimineata care am ignora-o

Inima unui om dupa ce a alergat dupa tine

Ploaia si picuri care iti bat in geam

Vantul puternic, dar esti mai preocupat sa nu te ia pe sus

Pixul cu care bati in banca in momentele de monotonie.

Jocul din degete cand esti plecat printre vise

Un avion care se apropie de aterizare

Clopotul ce ne indica timpul

Claxonul acelui imbecil care scoate capul pe geam si striga ” ce faci papusa?”

Scartaitul rotiilor intr-o plecare mai „nervoasa”

Un sarut foarte aprope de urechile tale,  enervant dar atat de firesc

Defapt..toate au un sunet, traim melodic..:D

O poveste..

Una scurta, scurta..

Toate povestile incep cu a fost o data ca niciodata, un grup de broscute care vroiau sa se ia la intrecere, telul lor era sa ajunga in varful unui munte. Ca la orice spectacol publicul a fost nelipsit, se adunasera multi sa priveasca si sa incurajeze mai mult sau mai putin cursa borscutelor. La inceptul competitei nimeni nu credea in atingerea obiectivului a vrunei dintre broscute iar „lumea” exclama : nu vor reusii sa ajunga sus, e mult prea inalt ! Incet, incet broscutele abandonau, una cate una…spectatorii continuau sa strige : nu va putea nimeni sa ajunga sus ! Din ce in ce mai multe cedau presiunii..doar una singura parea ca nu vrea in ruptul capului sa abandoneze. La final toate renuntasera inafara acelei broscute care cu o imensa ambitie a reusit sa ajunga in varf. Curiozitatea era mare cum de a reusit o broscuta atat de mica sa escaladeze un varf atat de mare…adevarul s-a aratat, era surda.

Morala : nu asculta niciodata oamenii pesimisti pentru ca ei iti rapesc cele mai frumoase dorinte si sperante. Fii mereu optimist si mai ales surd cand cineva iti spune ca nu vei reusi sa-ti atingi orice vis sau dorinta.

 

Si apoi, am adormit profund..cu mai multa speranta pentru ca visele pot devenii realitate.

Happy B-day !

Asta ti-o fac doar pentru ca tot timpul ai ras de mine si m-ai cochetat pe la spate ca sunt o „ciudata” si am blog. Hai sa vezi ce inseamna sa fi subiectul meu pe blog intr-o zi..doar de ziua ta putea sa se intample asta si doar dupa atatia ani, cand am realizat ca sa ai o sora, inseamna ceva.

Sora, frate…copilarie. Inevitabil numele tau ma face sa-mi aduc aminte de momentele cand eram doar niste copii care hoinareau zilnic plini de energie. Tu? Copil? Stateam si ma gandeam ca tu nu te-ai jucat cu jucarii, aveai vro jucarie preferata? Ursuletii aia de la bunii, dulapul ala in fata caruia stateai atat de cumine ( spre deosebire de mine care sigur in timpul asta ma strambam in oglinda sau cautam sa fac o prostie). Cand te jucai cu noi, tot timpul pateai ceva sau erai omul care statea de „sase” la furat de mere.

Rad acuma, rad de cana care mi-ai trantit-o in cap pentru ca ai adormit cu ea in mana, rad de piedica care i-am pus-o la mama sa nu ajunga sa-ti traga si tie o palma, rad de..”Anca ne batem, dar nu urlam”, ” Bine”..si urma un tipat de auzeau si vecinii nu doar mama. Rad de picioarele in burta care mi le dadeai si ma lasa-i fara respiratie, rad de cum ma tineai pe teava aia ore intregi ca imi era frica sa cobor, sa nu ma bati. Rad..numa tu puteai sa-ti rupi mana pe role in casa sau sa pici de pe o masa de coca cola si sa-ti spargi barbia.

Si am mai crescut putin dupa, si imi aduc aminte de „hai, nu bei cu sorata?”, sau de scara care am reparat-o la 4 dimineata ca ai rupt-o tu toata, beata, evident..sau noptiile cand fugeai de acasa si striga tata  si raspundeam si in locul tau.

Sa nu povestim de legile scrise de tine, toate lucrurile in casa aveau locul lor..desigur, care vroiai tu..si eu binenteles ca nu eram deacord cu ele..

Mmm..si ar fi multe de povestit, cred ca am avut o copilrie destul de grea dar si colorata, in mare..stim si noi ca nu am fost surorile cele mai bune, n-am fost copii exemplari..nici ei parinti prea buni…am plans, am ras, ne-am urat..dar sunt sigura ca niciodata nu am uitat sa ne iubim, chiar daca n-am aratat asta..astazi iti arat, ca e ziua ta..si meriti 🙂

La multi ani..be strong  sora`mea 🙂

Loving strangers..

Somewhere someone is thinking of you. Someone is calling you an angel. This person is using celestial colors to paint your image. Someone is making you into a vision so beautiful that it can only live in the mind. Someone is thinking of the way your breath escapes your lips when you are touched. How your eyes close and your jaw tightens with concentration as you give pleasure a home. These thoughts are saving a life somewhere right now. In some airless apartment on a dark, urine stained, whore lined street, someone is calling out to you silently and you are answering without even being there. So crystalline. So pure. Such life saving power when you smile. You will never know how you have cauterized my wounds. So sad that we will never touch. How it hurts me to know that I will never be able to give you everything I have……

Daria D, Vetoooo….

Suntem in soc, toti.  Toti oamenii care am reusit sa o cunoastem, pe toti care a reusit sa ne faca sa zambim si sa radem, sa ne stangem amintiri alaturi de ea.

E coplesitor de trist, daca spun ca din punctul meu de vedere din generatia noastra era omul cel mai plin si cel mai fericit de viata, stia sa o traiasca, sa guste din fiecare moment si  sa traiasca orice clipa…cred ca asa e viata, oamenii buni pleaca mult mai devreme.

Daca ne gandim la visele noastre cu siguranta ne dam seama cate vise avea si ea pe care nu mai poate sa le implineasca,  sa o pastram ca exemplu si sa ne zbatem pentru ele, sa o pastram ca exemplu in zambetul ei, in modul ei zglobiu, spontan si energic de a trai…sa iubim, sa radem si sa traim exact ceea ce ne dorim pentru ca momentul de dispartie e inevitabil pentru toata lumea.

Un monolog, ar suna…Veto, ai reusit sa ma surprinzi si de data asta, ca de fiecare data..

Multe amintiri, care acum imi fura un zambet dar trist…batausa, singura de la care am luat bataie pentru nimic, eram copile, 6,7 ani. Mancarea furata de la Anca doar ca imi era foame..pff, anca..cata „bataie” ai luat si tu de la nebuneala asta :))..si multe alte momente care acum imi trec prin minte si am sa le pastrez de dragul tau.

Ei ii placeau locurile cu multa lume, ii placea sa fie inconjurata de prieteni..pe ultimul drum trebuie sa avem grija sa-i facem un loc exact asa cum ii placea. Pacat ca ne intalnim cu totii doar in momente atat de triste..dar haideti sa fim cat mai multi alaturi de ea.

Inmormantarea Dariei va avea loc, sambata ora 14 la cimitirul Rusu Sireanu!

Coondoleante familiei si prietenilor foarte apropiati..

Let`s talk about hobbies…darts.

 

Ma gandeam de cand n-am mai scris si cate lucruri s-au schimbat de atunci, asa ca azi fiind duminica, fiind seara, o ocazie buna sa scriu despre ceva relativ nou din viata mea care ca de fiecare data, exprima motivatie si educarea psihicului.

Am facut sporturi multe, de la cele mai usoare la cele mai neadecvate pentru o femeie si asta doar datorita faptului ca  am avut nevoie de competitie, de ceva in care sa investesc pasiune, rabdare si munca. O activitate care sa-mi aduca atat satisfactii cat si esecuri, din ele imi gasesc lectiile cele mai bune.

Darts, e catalogat drept un sport elegant din cauza echipamentului de joc, e putin „office”, camasa, pantaloni de stofa dar in care sa te simti relaxat. Chiar daca activitate fizica e foarte mica, consumul energetic inschimb e mare din pricina concetrarii. Jocul e relativ simplu, 3 sageti, o tinta si doi concurenti care se intrec sa ajunga primii la 0 de la 501.

Concentrare, psihic si moral de invingator..3 factori fara de care nu poti practica acest sport, aici nu poti sa zici ca alergi mult chiar daca nu ai tehnica,  nu poti sa zici ca ai forta chiar daca nu ai viteza, aici ai nevoie de putere la nivelul mintii si de stapanire de sine. Si sa ma explic de ce, tehnica e o deprindere simpla pe care oricine o poate invata, cu putina munca si silinta ajungi sa arunci sagetile acolo unde iti doresti. Dupa ce ai trecut de etapa asta incepe defapt greul pentru ca jocul e 30% tehnica si 70% moral. Competitia e doar cu tine si cu moralul tau.

– Atunci cand calci langa linia de aruncare, trebe sa ai capul sus inspirand incredere si dorinta, e un factor important pentru a intimida adversarul si pentru a-ti imprima tie o dorinta mai mare de victorie.

– Intervalul de la o mana la alta e foarte scurt, aproximativ 30 de secunde, daca ai avut o aruncare gresita trebuie sa-ti gasesti capacitatea de a o uita pana la urmatoarea aruncare ca sa nu te influenteze negativ.

– Concentrare, concentrare si din nou concetrare, daca te-ai lasat furat de peisaj risti mult sa ramai in peisaj iar jocul sa se deruleze fara tine.

– Emotiile, transpiratiile abundente a mainiilor te fac sa tremuri, aruncarea fiind din mana cum ar mai merge sageata acolo unde vrei daca mana ta incepe sa tremure fara nici un control? Si aici intervine stapanirea de sine, cunoasterea de sine..fiecare avem o modalitate de a ne tine in frau propriile emotii dar trebuie sa o gasim, un inspir profund ar afisa emotia iar adversarul te-ar simti slab lucru care i-ar da incredere, nu ai voie sa afisezi nici un moment de slabiciune, se poate revarsa dublu asupra ta.

– Iti ramane un dialog permanent cu tine in care sa-ti ridici moralul si sa iti mentii propria incredere, cand dai drumu la sageata sa fi sigur ca isi va atinge obiectivul imprimat de tine.

– Mult antrenament, minim de 4 ori pe saptamana 2,3 ore de joc. Automatismul si reflexul de aruncare trebuie muncit insa, diferenta dintre antenament si concurs sta in puterea moralului.

– Sa nu uitam de fairplay, oricat de mult te incearca adverasarul e important sa-i arati zambetul iar dupa ce dai mana cu el, merita felicitarile tale.

Darts e mai mult decat un sport sau un joc, e un mod de modelare a moralului, daca reusesti sa-i faci fata te educa si te ajuta in situatii reale si grele din viata…o minte pozitiva si mereu cu gandul la victorie reuseste sa-si depaseasca limitele.

Armonia si buna dispozitie e si ea alaturi de noi, am creat o mica „familie”  pe langa niste oameni de calitate.  Cipi, un jucator foarte bun de dart care ne corecteaza, indruma si ne sprijina moral tot timpul, Lali o  gagica cu mult curaj si ambitie, Gherman pe care inca n-am reusit sa-l bat, Alexutzul meu care si jucand darts se agita ca un redbull:)), Cami care inevitabil a inceput sa adore acest joc si „jucatorule”, prietenu nostru de antrenament!

Dreaming..

Acum cateva zile, priviam cu cineva cerul sprijinite de o banca. Era soare si urmaream semnele lasate pe cer a unui avion care tocmai trecuse. Se miscau deodata cu intregul albastru de deasupra noastra. Uite, se misca..uite, cat sunt de paralele si de clare, uite, nu se subtiaza..si am ametit amandoua urmaridu-le cu zambetul pe buze. Tocmai ne bucurasem de o descoperire atat de simpla, de un lucru banal, dar un moment placut.

Ma inspaimanta fiecare zi cu problemele oamenilor, ma inspaimanta fiecare cuvant greu si fiecare fapta care ingreuneaza zilele. Da, sunt probleme, sunt probleme acolo, aici..sunt probleme peste tot. Suntem facuti sa rezolvam probleme, sa ne luptam cu problemele si sa ne zbatem pentru o viata mai linistita dar, te-ai mai oprit tu din vesnica alergare cateva secunde sa respiri? sau deja galopul ti-e rutina de zi cu zi? Cu cat alergi mai mult cu atat viteza creste, cu cat te stresezi mai mult cu atat e mai greu sa le duci la capat.

Tu mai ai timp sa visezi? Mai ai timp sa te opresti si sa respiri? Mai sti sa razi de un banc sec care iti fura doar cateva secunde? sau, sa te plimbi prin parcuri sa privesti culorile anotimpului? Mai sti ce inseamna sa te bucuri de un lucru simplu?

Mereu, mereu vrem mult, prea mult si asa nu ajungem sa fim satisfacuti. Vrem masini scumpe pentru ca am uitat cum e sa ne plimbam cu bicicleta, rolele sau pe jos, am uitat ca miscarea e un factor important pentru a fi mai limpede si mai echilibrat. Vrem haine sa nu mai avem loc prin dulapuri de ele, pentru ca azi asta face diferenta intre oameni nu caracterul si bunul simt care e defapt peste toate hainele din lume. Vrem mult, si asta nu putem intelege..o bomboana  nu ne mai fura ochii si ne bucura copilul din noi, o zi insorita duce la aceasi rutina in loc sa lasam mintea sa mai respire si sa viseze.

Cat am sa traiesc, am sa traiesc un vis numit viata si am sa ma bucur de cele mai simple lucuri. Incepand de la natura, copilul si zambetul inocent, omul si intelepciunea. In vise cutreieram, iubim tot ceea ce ne dorim, apoi luptam ca totul sa devina realitate.

Previous Older Entries Next Newer Entries